15 Mar Coronavirusul puterii face ravagii în Azerbaidjan
Noul COVID-19 nu a generat doar o criză sanitară, ci pune aceeași presiune mortală asupra drepturilor și libertăților omului. Pandemia COVID-19 pare a fi justificarea mai multor lideri politici pentru a obține putere absolută și pentru a suprima opoziția. Acesta este avertismentul mai multor raportori ai Consiliului Europei, cel puțin în cazul Azerbaidjanului. La Baku, atentatele la adresa drepturilor fundamentale s-ar putea dovedi mai periculoase decât virusul însuși.
Coloana a cincea și prizonierii coronavirusului
Discursul rostit la 19 martie de președintele azer Ilham Aliyev cu ocazia sărbătorii de Novruz (prima zi de primăvară) a generat stupoare, în condițiile în care acesta a sugerat practic izolarea opoziției politice a țării, ca răspuns la pandemia de coronavirus. Atotputernicul Aliyev abuzează astfel de criza sanitară pentru a-și întări puterea.
Liderul de la Baku a chemat poporul la solidaritate și responsabilitate, accentuând provocările deschise cu care se confruntă din partea inamicilor din interior, pe care i-a numit “reprezentanții coloanei a cincea”, „trădători finanțați din exterior”. Pe aceștia i-a acuzat că încearcă să destabilizeze țara, susținând totodată că izolarea lor devine „o necesitate istorică” în vremuri de pandemie.
Nu este de mirare că la câteva zile distanță, mai mulți activiști au fost arestați sub diverse pretexte, între care violarea regimului carantinei sau chiar huliganismul. Cazul proeminentului politician de opoziție Tofig Yagublu este grăitor. Fost jurnalist și prizonier politic, membru al Partidului Mussavat și al Consiliului Național al Forțelor Democratice, Yagublu susține că a fost victima unei înscenări, al cărei rezultat a fost o nouă întemnițare a sa.
Din perspectiva organizației Human Rigts Watch, arestarea lui Yagublu se înscrie pe linia tentativelor autorităților de la Baku de reducere la tăcere a adversarilor politici și reprezintă un nou exemplu tulburător al disprețului executivului azer față de libera exprimare și de criticile politice.
Giorgi Gogia, expert în problematica respectării drepturilor omului în Caucazul de Sud, a criticat guvernul de la Baku pentru încercările rușinoase de a folosi pandemia de COVID-19 pentru urmărirea adversarilor politici, în loc să furnizeze informații esențiale și să abordeze preocupările publice cu privire la noul coronavirus.
Similar, mai mulți raportori din cadrul Consiliului Europei, precum Sir Roger Gale sau Stefan Schennach, au reclamat limbajul nedemocratic utilizat de Aliyev în discursul prilejuit de Novruz, precum și măsurile luate împotriva lui Tofig Yagublu, care indică, în opinia acestora, o nouă rundă de represiune politică concertată.
Imobilismul la putere
În lumina strategiei azere de combatere a coronavirusului, este evident că nu este previzibilă o schimbare de paradigmă în Azerbaidjan în viitorul apropiat.
Ilham Aliyev a venit la putere în 2003, când a preluat ștafeta de la tatăl său, fost șef al KGB-ului local și președinte al Azerbaidjanului de la proclamarea independenței fostei republici sovietice. A fost reales în 2008, 2013 și 2018. În 2009, printr-un referendum, a fost eliminată limita de două mandate prezidențiale consecutive, iar prin alt referendum, în 2016, mandatul prezidențial a fost extins la șapte ani.
În 9 februarie anul acesta au avut loc alegeri parlamentare anticipate, după decizia președintelui Ilham Aliyev de a dizolva parlamentul în decembrie 2019. Liderul menționase că a avut în vedere organizarea anticipată a alegerilor legislative pentru continuarea reformelor în curs. Schimbările au început la sfârșitul anului trecut, prin remanierea guvernului și numirea economistului Ali Asadov în funcția de premier.
În realitate însă, pare că scrutinul a fost organizat anticipat tocmai pentru a împiedica opoziția să se structureze și să devină o alternativă serioasă. Frank Schwabe, din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a afirmat că opoziția a avut candidați care au avut voie să intre în cursă, dar în niciun caz să câștige.
Unii analiști au fost de părere că scopul președintelui a vizat asigurarea unei majorități de două treimi pentru partidul său, ca ulterior să poată schimba Constituția, pentru a asigura o succesiune la conducerea țării. Și din perspectiva opoziției, manevra ar fi avut menirea de a oferi partidului Noului Azerbaidjan (al lui Aliyev) majoritatea necesară pentru amendarea Constituției și reglementarea succesiunii, eventual venirea la putere a soției lui Aliyev, Mehriban, instalată în funcția de vicepremier în februarie 2017.
S-a mai vehiculat că obiectivul real ar fi fost de a înlocui vechea gardă a regimului cu o nouă generație, pentru a răspunde cel puțin la nemulțumirea provocată de încetinirea creșterii economice.
Partidul Noul Azerbaidjan a câștigat fără emoții și deloc surprinzător alegerile, sub sloganul „Pentru un Azerbaidjan puternic!”. Opoziției i-a revenit un singur mandat. Condițiile de transparență îndoielnice au fost denunțate atât de observatori independenți, cât și de liderii opoziției, potrivit cărora victoria în alegeri a fost asigurată cu acele tipuri de fraude care au devenit practică standard în Azerbaidjan, precum votul multiplu, votul fără înregistrare, obstacolele și presiunile exercitate asupra observatorilor, înlăturați din procesul de numărarea a buletinelor de vot.
Niciunul dintre procesele electorale care au avut loc după venirea la putere a lui Aliyev nu a fost recunoscut drept liber și democratic de către misiunile de observatori ale OSCE.
Cu toate criticile formulate de opoziție și de apărătorii dreptuilor omului, Ilham Aliyev continuă să fie elogiat de partizanii săi pentru a fi transformat și modernizat Azerbaidjanul, devenit astăzi, în vremea coronavirusului, o putere energetică independentă, grație hidrocarburilor.
No Comments