27 Apr Conacul Musurus Pașa, singura clădire de patrimoniu deținută de România în Turcia
Repere istorice
Conacul Musurus Pașa din Istanbul, care găzduiește în prezent sediul Institutului Cultural Român/ICR ”Dimitrie Cantemir”, este singura construcție de patrimoniu din Turcia, aflată în proprietatea statului român.
Acesta este prezent pe lista monumentelor istorie din clasa A și este un simbol al relației diplomatice dintre cele două state.
Situată pe strada Siraselviler a vechiului cartier Pera din Istanbul, construcția a fost realizată la sfârșitul anilor 1880 în stil neoclasic, de către diplomatul grec Sir John Antoniadis (1818-1895) fondator (în 1872) al Băncii din Alexandria și președinte al comunității grecești din același oraș.
Pe harta timpului, momente cheie ale relațiilor diplomatice dintre România și Turcia au avut loc: în anul 1878, când relațiile diplomatice dintre Imperiul Otoman și România au fost stabilite la nivel de legație (în timpul Principelui Suveran Carol I și al Sultanului Abdul Hamid al II-lea); în 1910, când Yusuf Izzeddin, principele moștenitor al Imperiului Otoman, feldmareșal al armatei Otomane, a fost primit de regele Carol I, la Castelul Peleș; și în anul 1938 (în timpul domniei Regelui Carol al II-lea și sub președinția lui Mustafa Kemal Ataturk), când relațiile dintre România și Turcia au fost ridicate la nivel de ambasadă.
Cartierul care găzduia misiunile diplomatice din Istanbul, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era cartierul Pera, actualul Beyoglu. Acesta a trecut printr-un proces intens de modernizare, reconstrucție și urbanizare în secolul al XIX-lea.
În anul 1897, ministrul plenipotențiar Trandafir Djuvara a semnalat necesitatea achiziției unei construcții cu scopul de a deveni reprezentanță a Legației României la Istanbul și a anunțat posibilitatea de a trimite în țară 3 oferte în acest sens, însă propunerea sa a fost respinsă din lipsă de fonduri.
Achiziția conacului
Potrivit istoricilor români Gheorghe Cliveti, Adrian Ceobanu, Adrian Vițălaru și Ionuț Nistor, în anul 1903, ministrul român de externe Alexandru Lahovari a propus în același scop, închirierea conacului Mususrus Pașa, o clădire modernă cu 4 etaje situată în inima cartierului Pera.
Sensul local al termenului ”conac” era acela al unei construcții masive din piatră, localizate în oraș.
Conform unei descrieri transmise de Alexandru Lahovari la București, proprietatea era situată în cea mai frumoasă zonă din oraș, între Piața Taksim și Bosfor, dispunea de o grădină și era dotată cu obiecte de mobilier luxuriant.
Contractul de închiriere al Conacului Musurus Pașa a fost conceput pentru o perioadă de 10 ani, iar suma pentru care a fost închiriat a fost de 12.000 de franci/6.000 de lei pe an.
Proprietarul, la acea vreme, era Etienne (Stefanaki) Musurus Pașa, fiul lui Constantin Musurus Pașa, cel mai important diplomat otoman, din secolul XIX-lea.
Etienne (Stefanaki) Musurus Pașa a fost ambasador la Roma (1881-1886), la Londra (1902-1907), bei al Samons (1896-1899) și a devenit proprietar al conacului în urma căsătoriei cu Maria Antoniadis, fiica bancherului grec Sir John Antoniadis, moștenitoare a proprietății, de la tatăl său.
După căsătoria acestora, care a avut loc în data de 08.08.1884, potrivit unui anunț publicat în revista londoneză ”Morning Post”, Musurus Pașa a ordonat lucrări importante de renovare la interiorul clădirii, investind mult în decorațiuni și în construcția unor șeminee spectaculoase, care s-au păstrat până în prezent.
Un aspect interesant al contractului era faptul că proprietarul se angaja să nu vândă construcția mai devreme de 3 ani de la momentul închirierii, iar Legația României beneficia de drept de preempțiune în cazul vânzării.
Informat fiind de Musurus Pașa că intenționează să înstrăineze clădirea, Alexandru Lahovari i-a propus Ministerului de Afaceri Externe din România achiziția clădirii, în 1906.
Prețul final asupra căruia s-a convenit de către cele 2 părți, a fost de 15.000 de lire (345.000 de franci) incluzând mobilierul.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat din partea statului român, de noul ministru plenipotențiar Ion N. Papiniu împreună cu Musurus Pașa și soția acestuia, Maria Musurus, în 1906, tranzacția finalizându-se cu dificultate, în intervalul 13-26 august 1907.
Probleme apărute la semnarea actelor au fost prezentate într-un raport trimis ministrului Papiniu în noiembrie 1907 de către avocatul Lewis Francis Mizzi, care era reprezentantul legal al lui Musurus Pașa.
Pe scurt, erau probleme cu succesiunea clădirea, care figura la cadastru otoman ca proprietate a lui John Atoniadis, motiv pentru care contractul semnat de statul român cu Musurus Pașa era lovit de nulitate.
Astfel a fost necesară crearea unui act de proprietate pe numele lui Musurus Pașa și reglarea situației la Oficiul de Cadastru, proces care a durat câteva luni. În registrul de cadastru ”Annuaire Oriental”, în intervalul 1893-1894 clădirea era înscrisă cu numele de ”Etienne Musurus Pașa”, iar din 1990 era menționată ca fiind sediu al Legației Române la Istanbul, păstrându-și acest statut și în edițiile din 1921 și 1929 ale Registrului.
Situația actualĂ
Silvana Răchieru, fost director al ICR ”Dimitrie Cantemir” din Istanbul (2011-2015) a realizat o documentare monografică a clădirii în arhivele românești, otomane și grecești, prezentând acest monument istoric, în cadrul unor conferințe naționale și internaționale, într-o expoziție foto-documentară și în diverse reportaje, acțiuni care au avut rolul de a transmite necesitatea de intervenție asupra monumentului istoric. Clădirea are nevoie de îmbunătățiri, întrucât prezintă semne de deteriorare la nivelul fațadei, pe care au fost montate aparate de aer condiționat. În plus, ușa de acces în clădire, confecționată din stejar masiv necesită recondiționare urgentă, iar elementele valoroase de decor în stil baroc-rococco, au fost ascunse după obiecte de mobilier modern.
Necesitatea unor lucrări de reabilitare a fost amintită și de Nadia Tunsu, directorul ICR Istanbul, care a afirmat că este nevoie de intervenție specializată atât la exteriorul clădirii cât și la interiorul acesteia, în sălile de protocol, deschise publicului.
No Comments