09 Jun Orfelinatul Prinkipo
Turcia, o țară în care se îmbină cu grație elemente arhitecturale deosebite ce pot fi considerate testamente ale amestecului unic de tradiții, care au influențat regiunea de-a lungul secolelor, rămâne impasibilă în fața amenințărilor timpului asupra unor elemente neprețuite ale patrimoniului UNESCO.
Potrivit rezoluției Parlamentului European/PE din luna mai 2021, Turcia este invitată să coopereze cu organizațiile internaționale relevante, în special cu Consiliul Europei, pentru prevenirea și combaterea traficului ilicit și a distrugerii patrimoniului cultural și să continue dialogul cu organizațiile internaționale relevante pentru conservarea patrimoniului cultural și religios.
Distanțându-se din ce în ce mai mult de valorile și standardele UE, Turcia a înregistrat regrese în ceea ce privește statul de drept și a recurs la practicarea unor politici externe conflictuale și ostile, în special față de Grecia și Cipru.
Astfel, o importantă clădire de patrimoniu, Orfelinatul Grec Prinkipo, cea mai mare construcție de lemn din Europa și a doua de acest tip din lume, se află într-un stadiu avansat de degradare și necesită intervenție rapidă.
Situată în Turcia, pe insula Buyukada, una dintre cele 9 insule ale Principilor, clădirea se află la o distanță de o oră și jumătate cu vaporul, de orașul Istanbul.
Construcția a fost edificată în secolul al XIX-lea cu scopul de a găzdui un hotel și un casino de lux, la solicitarea firmei Compagnie Internationale des Wagons-lits (compania care a operat la momentul respectiv Orient Express-ul).
În 2021, Fondul Mondial al Monumentelor a inclus clădirea pe lista celor mai amenințate situri de patrimoniu din lume, iar în anul 2018, Federația Europeană a Patrimoniului Cultural ”Europa Nostra” a înscris construcția pe lista celor mai periclitate 7 situri de patrimoniu, după ce aceasta a suferit lungi perioade de neglijare din partea autorităților turce, a trecut printr-un incendiu devastator în 1980 și a supraviețuit cutremurului din 1997.
Scurt istoric al clădirii
Considerată a fi o clădire arhitecturală de o valoare estetică artistică deosebită, construcția a fost concepută de arhitectul Alexandre Vallaury, fiind finalizată în anul 1898, prin utilizarea unor tehnici exemplare de construcție și design.
La finalizarea proiectului, sultanul Abdullhamid a refuzat emiterea autorizației de funcționare ca hotel și casino, găsind aceste activități nepotrivite.
Ulterior, clădirea a fost cumpărată de Elena Zarifi, soția unui bancher grec, care a donat proprietatea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului cu condiția să funcționeze ca orfelinat. În intervalul 1903-1964, Prinkipo a fost casa a peste 5.700 de copii orfani.
Orfelinatul a fost închis în 1964, pe fondul unor tensiuni dintre Grecia și Turcia cu privire la Insula Cipru.
În 1991, un om de afaceri turc, activ în sectorul turismului, a intenționat reabilitarea clădirii și exploatarea acesteia în scopuri turistice pentru 50 de ani, însă Comitetul de Protecția a Clădirilor Istorice din cadrul Ministerului Culturii a solicitat informații suplimentare despre proiect și simultan, în spațiul public a fost demarată o campanie împotriva reconversiei clădirii, ceea ce a făcut ca propunerea să fie respinsă.
În 1997 statul turc a confiscat clădirea și nu a întreprins niciun fel de acțiuni de protejare a acesteia până în anul 2010, când Patriarhia a reușit, după îndelungate lupte în instanță, să redobândească dreptul de proprietate asupra clădirii, recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg.
În 2005, autoritățile au decis că locația este ocupată ilegal, iar dreptul de proprietate a fost transferat către Direcția Generală a Fundațiilor Religioase din Turcia / Turkish General Directorate of Pious Foundations.
În prezent, Patriarhia dorește conservarea clădirii, însă lipsa fondurilor și tensiunile politice dintre Grecia și Turcia, cauzate inclusiv de protejarea patrimoniului cultural grec și bizantin din Istanbul au întârziat demersurile de reabilitare a locației.
În februarie 2020, Tuma Celik, un reprezentant al Partidului Democrat al Poporului (HDP), a semnalat faptul că este posibil ca orfelinatul să nu reziste condițiilor vitrege de atmosferă de iarnă, menționând că este responsabilitatea Ministerului Culturii și Turismului să protejeze situl.
Potrivit acestuia, deși orfelinatul a fost înapoiat teoretic Patriarhiei, acesta a rămas sub controlul Direcției Generale a Fundațiilor Religioase din Turcia, care a împiedicat Patriarhia să preia controlul deplin al sitului.
În plus, conform declarațiilor acestuia, în momentul în care Patriarhia a reușit să preia dreptul de proprietate asupra clădirii, aceasta era deja în pragul colapsului, Tuma Celik consideră că nu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol este responsabilă pentru perioada în care clădirea a fost confiscată și s-a degradat, motiv pentru care aceasta are nevoie de sprijin în reabilitarea construcției.
Potrivit Europa Nostra, clădirea orfelinatului necesită o susținere financiară de 50 de milioane de euro pentru a fi restaurată. După restaurare, orfelinatul din Turcia ar putea deveni un centru pentru dialog ecologic și inter-religios.
Reabilitarea sitului
Potrivit Raportului tehnic întocmit de Europa Nostra (iulie 2019), complexul arhitectural este compus din clădirea principală a orfelinatului și clădirile școlii, având o suprafață mai mare de 15.000 de m2 și este localizată pe o bucată de pământ de 26.000 de m2 cu vedere la mare și la insulă.
Un expert în clădiri din lemn, consultat de Europa Nostra, a afirmat că monumentul este periculos și se află într-o stare foarte vulnerabilă. Structura necesită reabilitare imediată protecție, reparații și conservare, altfel distrugerile asupra materialelor istorice vor fi ireparabile.
Acesta a subliniat importanța îndepărtării rapide a tuturor copacilor și a vegetației crescute în interiorul clădirii, îndepărtarea molozului din jurul structurii și crearea unei zone de 15 m de acces, îndepărtarea structurilor care se pot prăbuși; îndepărtarea termitelor și a ciupercilor care au afectat lemnul; investigarea statusului fundației subterane și evaluarea structurii.
După atingerea elementelor minime de siguranță a clădirii sunt necesare reparații structurale și activități de restructurare masive, inclusiv la acoperiș, podele și ferestre. Ministerul Culturii și al Turismului din Turcia a recunoscut necesitatea urgentă de intervenție asupra locației.
În martie 2021, conducătorul delegației Uniunii Europene în Turcia, ambasadorul Nikolaus Meyer-Landrut a vizitat Constantinopolul, s-a întâlnit cu patriarhul ecumenic Bartholomeu și a viziat Orfelinatul Grec Prinkipo, potrivit anarion.blogspot.com.
La această vizită au participat vicepreședintele delegației, Elefteria Pertzinidou; ambasadorul grec în Ankara, Michalis Diamesis; primarul Insulelor Principilor, Erdem Gul; patriarhul ecumenic Iakis Vingas; arhitectul patriarhiei Apostolus Poridis. Această vizită ar putea indica un interes pentr5u remedierea situației, însă nimic nu poate fi sigur dată fiind ideologia naționalistă a guvernului turc care implică o atenție mult mai scăzută asupra moștenirii culturale non-turce, care are, astfel, șanse mult mai mici să fie protejată de stat, ahvalnews.com.
Totuși, desconsiderarea pentru patrimoniul armean sau grec tensionează relațiile dintre comunitățile din Turcia și creează probleme culturale și diplomatice în politica internațională.
Guvernul Turciei ar trebui să respecte pe deplin caracterul istoric și cultural al monumentelor și simbolurilor culturale și religioase, în special al siturilor din patrimoniul mondial UNESCO.
No Comments