12 Apr GENOCIDUL ARMEAN – O DISPUTĂ ISTORICO-POLITICĂ
La începutul secolului XX, în Imperiul Otoman locuiau peste două milioane de armeni, majoritatea în estul Anatoliei. În spiritul acelor vremuri, poporul armean, aflat de secole sub controlul unor mari imperii precum cel otoman, safavid și rus, își exprima idealul de autodeterminare, spre nemulțumirea autorităților centrale. Confruntat cu o criză politică și economică de lungă durată, Imperiul Otoman nu ar fi putut accepta pierderea unei populații însemnate și a unui teritoriu de importanță majoră, aflat în proximitate relativă de centru.
Începutul Primului Război Mondial i-a găsit pe armeni în zona de graniță dintre Imperiile Otoman și Rus, contextul reprezentând un pretext pentru reprezentanții Junilor Turci pentru începerea unei represiuni împotriva acestei minorități, acuzată de trădare în favoarea părții ruse. Genocidul armean, început în anul 1915, este considerat primul genocid al secolului XX, în cadrul evenimentelor pierzându-și viața aproximativ un milion și jumătate de persoane.
Atrocitățile la care au fost supuși armenii nu au fost recunoscute niciodată de autoritățile turce drept o activitate sistematizată de epurare etnică, fiind menționate în discursul public din Turcia drept acte de violență în contextul războiului. În plan istoric, Turcia refuză desemnarea evenimentelor din 1915 drept genocid, termenul fiind implementat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Totodată, pentru opinia publică din Turcia, recunoașterea genocidului ar însemna acuzarea fondatorilor republicii de crime de război, fapt care ar putea genera o criză de identitate națională.
Latura politică a disputei a fost conturată în perioada recentă, în contextul promovării unor politici naționaliste promovate de actuala putere de la Ankara. Întrucât legislația turcă pedepsește „faptele contrare intereselor naționale”, recunoașterea publică a genocidului armean a determinat anchetarea emitenților unor astfel de declarații. La nivel internațional, genocidul armean a fost recunoscut de Statele Unite ale Americii, Federația Rusă și majoritatea statelor vest-europene, deciziile acestor țări generând numeroase critici în Turcia, atât la nivelul puterii politice, cât și al populației.
Dincolo de impactul economic pe care l-ar putea implica recunoașterea genocidului prin acordarea de despăgubiri, liderii politici turci evită un astfel de act politic prin prisma pierderilor de natură electorală. Discursul naționalist intens promovat în ultimii ani de către președintele Recep Tayyip Erdogan și alianțele electorale ale partidului pe care acesta îl conduce cu partide ultra-naționaliste au fost principalii factori care au contribuit la succesul său electoral, iar o eventuală recunoaștere a genocidului ar reprezenta un compromis de imagine pe care actuala putere in Turcia nu este capabilă să și-l asume.
În contextul eforturilor de promovare a imaginii Turciei în plan internațional, cu precădere în state aflate în dezvoltare și în state care s-au aflat în sfera de influență a Imperiului Otoman, recunoașterea genocidului armean de către cât mai multe state are potențialul de a constrânge tendințele expansioniste ale politicii externe turce. Conștientizarea genocidului armean de către opinia publică internațională poate, de asemenea, constitui o pârghie de presiune asupra tendințelor naționaliste ale Ankarei și ar putea determina prevenirea unor acțiuni discriminatorii față de minoritățile naționale.
În România, chestiunea genocidului armean este puțin mediatizată, poziția autorităților fiind mai degrabă dezinteresată. Recunoașterea oficială de către România a unei realități precum genocidul armean ar avea rolul de a clarifica opiniei publice din țara noastră un capitol al istoriei unui vechi și important vecin geografic și cultural precum Turcia. Întrucât principala utilitate a istoriei este aceea de a nu repeta greșelile trecutului, o atitudine circumspectă asupra politicilor regimului Erdogan este utilă comunității internaționale.
Ținând cont de similitudinile contextului în cadrul căruia a avut loc genocidul armean cu situația actuală, respectiv retorica naționalistă a guvernului și instabilitatea economică, este responsabilitatea liderilor lumii libere să prevină orice tendință de violență, discriminare sau rasism, iar pentru aceasta este nevoie de conștiința publică. În acest sens, mediatizarea genocidului armean în România și exprimarea conștiinței naționale a românilor printr-o rezoluție a parlamentului ar însemna nu doar un act de civism, ci o responsabilitate a României ca stat european.
No Comments