Sfânta Sofia – muzeu moschee. Implicații internaționale

Sfânta Sofia – muzeu moschee. Implicații internaționale

Hagia Sofia, operă arhitecturală construită în secolul al VI-lea de bizantini, face parte din patrimoniul mondial al UNESCO și este una dintre principalele atracții turistice din Istanbul. Cunoscută oficial ca Marea Moschee Ayasofya, lăcașul a fost construit din ordinul împăratului Iustinian (527-565) pentru a servi drept catedrală Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol. După cucerirea Constantinopolului de către otomani (1453), biserica a fost transformată în moschee, mozaicurile creștine fiind acoperite cu un strat de tencuială albă și adăugându-i-se patru minarete în cele 4 colțuri. Apoi, în 1935, Sfânta Sofia a devenit muzeu, conform deciziei fondatorului Turciei moderne – Mustafa Kemal Ataturk.

Începând din anul 2003, activitățile legate de islam s-au multiplicat în interiorul Sfintei Sofia, lecturi ale Coranului sau rugăciuni colective în piața din fața monumentului. Din 2005, mai multe asociații ale societății civile au sesizat în repetate rânduri justiția, pentru a cere revenirea la statutul de moschee, iar în 2016 au avut loc o serie de rugăciuni organizate de asociații islamice în interiorul acestei bazilici, care vreme de aproape 1000 de ani a fost biserica în care erau încoronați împărați bizantini.

Actualul președinte turc, Recep Tayyip Erdogan, nostalgic al Imperiului Otoman, în încercarea de a-și apropia și mai mult electoratul conservator și pe fondul crizei economice provocate de coronavirus, s-a declarat în mai multe rânduri în favoare revenirii la statutul de moschee. Astfel, în 2019, acesta a calificat statutul de muzeu al Sfintei Sofia drept o „foarte mare greșeală”.

Președintele turc nu și-a ascuns niciodată dorința de a transforma Turcia într-o mare putere. A fost întotdeauna mândru de religia sa și de moștenirea Imperiului Otoman. Planul său de a construi moschei în lume nu este nou. A reușit să construiască lăcașe de cult musulmane în 15 state: Statele Unite, Haiti, Federația Rusă, Belarus, Palestina, Filipine, Kazahstan, Crimeea, Marea Britanie, Bosnia-Herțegovina, Albania, Macedonia, Cipru de Nord, Djibuti și Kîrgîzstan (până în 2017 – fără a le enumera pe cele din Turcia). A încercat să construiască o mega moschee și în București. Strategia lui Erdogan, prin aceste decizii, este de a le oferi turcilor măreția cuceririlor din trecut, iar Sfânta Sofia este simbolul cuceririlor!

Calculele politice sunt din ce în ce mai simplu de deslușit: președintele turc și-a concentrat atenția pe Orientul Mijlociu și zona balcanică. Aici trecutul, mentalitatea islamică, cât și cooperarea benefică din primele mandate ale președintelui turc, constituie argumente clare pentru politica turcă, adeptă și nostalgică a otomanismului.

La 10.07.2020, Consiliul de Stat al Turciei a decis că transformarea Hagiei Sfânta Sofia în muzeu ar fi fost ilegală, pentru ca, la scurt timp, să fie dat publicității anunțul că muzeul va fi reconvertit în moschee, stârnind numeroase critici din partea reprezentanților UNESCO, dar și ai unor state precum Grecia și Statele Unite ale Americii.

La 24.07.2020, după 86 de ani, a avut loc prima oficiere a slujbelor islamice în interiorul Sfintei Sofia. Se consideră că această dată nu a fost aleasă întâmplător, deoarece coincide cu ziua semnării Tratatului de la Lausanne (1923), tratat pe care Turcia a încercat în repetate rânduri să-l modifice. Președintele turc și-a motivat decizia ca pe una internă, subliniind că „nu transformăm o biserică în moschee, ci transformăm un muzeu în moschee”.

UNESCO a reacționat anunțând că „regretă profund” decizia autorităților turce „luată fără un dialog prealabil”, deși Sfânta Sofia face parte din patrimoniul mondial.

Instituții de presă apropiate de Sfântul Scaun și de Biserica Catolică au tras un semnal de alarmă, iar multe critici au venit în principal din partea Guvernului de la Atena, acesta definind ca „inacceptabilă utilizarea unui sit destinat altor culte” și condamnând „cu cea mai mare fermitate” decizia instanței turce. Ministrul elen al culturii, Lina Mendoni, a calificat această decizie drept „provocare pentru lumea civilizată”.

Secretarul de stat american, Mike Pompeo, a îndemnat autoritățile turce să continue să conserve Sfânta Sofia ca muzeu. Statele Unite văd schimbarea statutului catedralei ca pe o „diminuare a monștenirii acestei clădiri de a servi umanitatea ca o punte între tradiții și culturi de credință diferită”.

Pe de altă parte, Rusia, autoproclamată apărătoarea creștinătății, are o poziție duală față de acest subiect: viceministrul rus pentru afaceri externe, Serghei Verchinin, a considerat că este „o chestiune internă a Turciei”, pe când președintele Vladimir Putin a transmis omologului său dezaprobarea față de decizia luată. Cele două declarații diferite vin în contextul în care Rusia are mai multe fronturi deschise cu Turcia. Pe lângă Siria și Libia, nici problemele de la Marea Neagră nu sunt clare, în ciuda unor favoruri făcute de turci rușilor.

Patriarhul Kirill al Rusiei a denunțat „orice tentativă de a umili sau de a împieta moștenirea spirituală milenară a Bisericii de la Constantinopol”, a cărei principală moștenitoare, împreună cu Atena, se consideră Moscova. „O amenințare la adresa Sfintei Sofia este o amenințare față de întreaga civilizație creștină”, a adăugat acesta, invitând Ankara la „prudență”.

Deși autoritățile române nu au reacționat oficial față de decizia de la Ankara, patriarhul Daniel i-a transmis la 08.07.2020 lui Bartholomeu, arhiepiscopul Constantinopolului, o scrisoare în care a precizat că Patriarhia Română susține „menținerea statutului actual al Bazilicii Sfânta Sofia din Constantinopol, ca muzeu”.

Conform unor profesori români de științe politice, schimbarea statutului Bazilicii Sfânta Sofia „este și problema României”, fiindcă „există o istorie a lucrului bine stabilit”, care trebuie respectat, iar președintele turc nu respectă fundamentele Republicii Turce și dorește să reconfigureze tradiția laică a lui Ataturk și moștenirea stabilității regionale pe care acesta a creat-o. Din punctul său de vedere, Turcia încearcă să rescrie istoria regională și chiar are aspirații mondiale.

Această schimbare avertizează statele din regiune că Turcia nu mai este de mult predictibilă, că doctrina ei de recucerire prin instrumente culturale a vechiului spațiu otoman e gata să adopte și instrumente mai „contondente”.

No Comments

Post A Comment