18 Feb Exportul ultranaționalismului turc în Europa ca instrument politic
Odată cu deriva autoritară a puterii politice de la Ankara, începută după alegerea prin vot direct a lui Recep Tayyip Erdogan în funcția de președinte al republicii în anul 2014, aceasta s-a aliniat discursului naționalist atrăgând voturile unei părți importante a electoratului turc, care anterior nu simpatiza ideologia conservatoare a partidului acestuia, AKP. Orientarea naționalistă a lui Erdogan s-a oficializat în 2018 printr-o alianță cu Partidul Mișcării Naționaliste (MHP) al fostului său rival politic, Devlet Bahceli. Deși o astfel de alianță ar fi fost considerată imposibilă în primii ani de guvernare ai AKP, când Turcia era considerată un model de guvernare și dezvoltare economică pentru țările musulmane, aceasta s-a dovedit reciproc avantajoasă pentru ambele tabere. În timp ce MHP și-a asigurat participarea la guvernare, AKP și președintele Erdogan au profitat de simpatia unei structuri bine organizată și ramificată a mișcării ultranaționaliste în Europa, cunoscută sub denumirea de „Lupii cenușii”, cu scopul consolidării capitalului electoral în diaspora și utilizarea acesteia ca factor de presiune asupra guvernelor țărilor gazdă.
Mișcarea „Lupilor Cenușii” s-a dezvoltat în Europa în rândul tinerilor din diaspora turcă, atrași de ideile de extremă dreapta, care combină naționalismul, rasismul, lupta împotriva drepturilor egale pentru femei, grupuri etnice și religioase cu religia, pentru o autopretinsă superioritate turcă. Emergența mișcării s-a desfășurat într-un context politico-securitar favorabil, când statele europene s-au concentrat împotriva amenințării terorismului religios radical.
Cele mai importante structuri ale „Lupilor Cenușii” în Europa se găsesc în mod firesc în țările cu importante comunități turce. Autoritățile germane au estimat numărul membrilor din această țară la 20 000, cu o tendință în creștere, iar cele austriece au menționat aproximativ 5000 pe teritoriul național.
Întrucât visul președintelui Erdogan pentru un nou Imperiu Otoman islamist a devenit parte a doctrinei de stat a Turciei, prin alianța cu MHP, acesta a încercat să infiltreze ideologia sa în politica europeană. În plan electoral, membrii filialelor europene ale „Lupilor Cenușii” au promovat în rândul diasporei turcești modificările constituționale supuse referendumului din 2017, dar și alianța AKP-MHP la alegerile parlamentare din 2018 și candidatul unic al acesteia la alegerile prezindențiale, în persoana lui Recep Tayyip Erdogan.
Cu excepția mobilizării cu ocazia alegerilor, membrii grupării ultranaționaliste s-au manifestat violent în numeroase rânduri, atunci când în statele europene au avut loc evenimente în antiteză cu interesele Ankarei. În ultimii ani, știrile privind confruntări stradale între extremiștii naționaliști turci și membrii organizațiilor kurde au devenit obișnuite din Franța pănâ în Austria.
Cu toate acestea, reacția autorităților statelor europene pentru limitarea propagării influenței extremei drepte turce a fost în cel mai bun caz simbolică. O primă decizie împotriva „Lupilor Cenușii” a fost luată de autoritățile de la Viena, care au interzis în anul 2019 salutul specific membrilor mișcării, reprezentând capul de lup.
Un prim demers radical împotriva grupării extremiste, reprezentat de declararea ileagală a acesteia, a fost propus în noiembrie 2020 de ministrul de interne francez, Gerald Darmanin, în contextul unor acțiuni violente ale „Lupilor Cenușii” în Franța, pe fondul tensiunilor politico-diplomatice dintre cele două țări și conflictul din Nagorno-Karabah.
Exemplul francez, fundamentat de profunda incompatibilitate dintre valorile europene și ideologia mișcării de extremă dreapta, dar și de utilizarea acesteia ca instrument politic de către liderii de la Ankara, ar trebui urmat rapid de toate statele europene cu numeroși rezidenți turci pentru a preveni adâncirea unei falii ideologice deja deschisă de discursul naționalist al politicienilor din Turcia. De cealaltă parte, Europa trebuie să propună diasporei turce alternativa integrării în mediul de adopție și însușirea principiilor europene, cu scopul pe termen lung de export al acestora către populația Turciei.
No Comments