29 May Susținerea electorală a puterii de la Ankara ulterior declanșării pandemiei
Susținerea electorală a președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, pare că se află pe o pantă descendentă. De la hotărârea de a repeta alegerile locale din Istanbul, după ce contracanditatul partidului de guvernământ, Ekrem Imamoglu (membru CHP), a fost declarat câștigător, Administrația prezidențială turcă a continuat seria deciziilor prin care și-a pierdut o parte din electorat.
Potrivit unei analize realizate de Jean Marcou, specialist francez în geopolitica Mediteranei și a Orientului Mijlociu, principalul obiectiv al președintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, este supraviețuirea sa politică. Acesta parcurge o perioadă dificilă, susținerea sa electorală fiind în scădere în Turcia. Economia țării înregistrează deficit, iar Partidul de Justiție și Dezvoltare/ AKP se află în declin. Urmare a alianței cu ultranaționaliștii Partidului Mișcării Naționaliste, președintele turc promovează „o politică de multiplicare a crizelor”.
Răspunsul confuz și întârziat al autorităților cu privire la adoptarea unor măsuri împotriva răspândirii coronavirusului, dar și politica de manipulare a numărului real de cazuri de îmbolnăviri, sunt alte două decizii care au contribuit la scăderea susținerii.
Lipsit de fondurile necesare pentru a lansa un program de stimulare cuprinzăor, Erdogan a considerat, probabil, că țara nu ar putea să-și permită consecințele economice ale unui lockdown complet.
Conștient că se află în declin, Erdogan a decis să rămână în culise pentru a-și proteja poziția, împuternicindu-l pe ministrul sănătății, Fahrettin Koca, să transmită zilnic declarații despre evoluția pandemiei, neasumându-și răspunderea pentru un eventual eșec în gestionarea acesteia. În cea mai mare parte a acestei perioade de criză sanitară, Erdogan a lipsit chiar și de pe ecranele TV.
Lipsa de reacție a Guvernului a condus la lansarea de către Opoziție a unor inițiative, surse de capital de imagine: de la campanii de strângere de fonduri, până la sprijinirea lucrătorilor din domeniul sănătății.
Reacția a survenit imediat. AKP a impus interzicerea mai multor campanii de donații conduse de Opoziție, oprindu-i pe activiștii care lansează colectarea de ajutoare independente pe timpul crizei. Partidul de guvernământ și-a dorit asumarea în nume propriu a răspunsului Turciei la această criză. Politica privind necesitatea unei aprobări speciale din partea Guvernului pentru acordarea oricărui ajutor a fost o încercare de a submina Opoziția, în special în orașe care au intrat sub controlul Partidului Republican al Poporului (CHP) după alegerile locale din aprilie 2019. Noul primar din Istanbul, Ekrem Imamoglu, este văzut ca o amenințare serioasă pentru Recep Tayyip Erdogan.
Dezinformarea în creștere și controlul mass-media au contribuit cel mai mult la sporirea numărului de cetățeni turci care utilizează rețelele de socializare. În acest context, criza cauzată de pandemia de coronavirus a oferit un nou mijloc de justificare a acțiunilor. Una dintre strategiile puterii de la Ankara a fost promovarea represiunii împotriva adversarilor pe rețelele sociale. Acest lucru a fost posibil sub pretextul legilor extinse care permit Guvernului să investigheze pe oricine a creat „panică și teamă”, provocând oamenii să nu respecte legea. De la începutul pandemiei, peste 500 de persoane au fost reținute în temeiul acestor prevederi – cel mai frecvent pentru că au criticat modul în care Guvernul gestionează pandemia pe rețelele sociale.
Reconfigurarea spațiului media din Turcia către platformele de socializare are potențiale implicații critice atât pentru politica internă, cât și cea externă și viitorul politic al președintelui Erdogan. Transofrmarea mass-media ar putea afecta capacitatea acestuia de a câștiga – sau a constrânge – majoritatea electorală: Guvernul a câștigat unele voturi prin cenzură, iar utilizarea social-media ar putea crea vulnerabilități politice în creștere.
În același timp, pandemia a permis președintelui turc să îmbunătățească reputația internațională a Turciei și să concolideze legitimitatea regimului său în străinătate. Distribuția pe scară largă de ajutoare umanitare oferite de Guvernul turc, în ciuda crizei economice interne, a permis regimului să remedieze legăturile cu SUA și Europa.
În luna martie și aprilie 2020 susținerea față de președntele Erdogan a crescut cu 56%, respectiv 52% după ce la începutul anului acesta se situa la 41%, fiind foarte posibil să se deterioreze din nou.
Pe plan intern, Guvernul Erdogan încearcă să se îmbrace într-o mască umanitară în urma acțiunilor represive față de oponenții săi și, astfel, să își consolideze legitimitatea în ochii publicului. Izbucnirea pandemiei de Covid-19 a arătat că Erdogan nu mai este principalul motor al schimbării în Turcia. Primarii opoziției CHP din marile orașe au fost în fruntea luptei împotriva pandemiei, propunând, adoptând și ajungând să își crească popularitatea prin astfel de inițiative.
Perioada următoare va arăta dacă aceștia își pot menține câștigurile, dacă Erdogan își va recâștia popularitatea, așa cum a făcut deseori în trecut.
No Comments