12 May Cooperarea turco-ucraineană – barieră în fața Rusiei la Marea Neagră
Pentru Turcia, Marea Neagră reprezintă un punct major de interes, asumându-și rolul de coordonator al regiunii prin prisma controlului asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele, garantat de Tratatul de la Montreux (1936).
Deși Marea Neagră a fost una dintre cele mai izolate mări până în anii 1990, după dizolvarea URSS, regiunea a început să devină proeminentă pe agenda globală ca fiind una dintre principalele zone care au asistat la lupte de putere, dinamica intereselor Turciei asupra acesteia crescând în consecință.
Desigur, există și motive istorice pentru care Turcia sprijină Ucraina. După Războiul Crimeii, din 1853-1856, Turcia s-a erijat în protector al tătarilor din regiune, păstrând o afinitate specială față de aceștia. Ankara nu a recunoscut niciodată anexarea rusă a Crimeii din 2014, care le-a reamintit liderilor turci ambițiile expansioniste ale Rusiei, parte a visului istoric al țarilor ruși de a cuceri strâmtorile și de a se extinde spre Mediterană. Cu toate acestea, în timp ce a pledat pentru tătarii din Crimeea, Turcia a avut grijă să nu deranjeze Rusia, perioada 2016-2020 fiind marcată de o cooperare punctuală turco-rusă în domenii diverse, precum negocierile privind conflictul sirian și achiziționarea sistemului de rachete S-400.
În pofida cooperării din ultimii ani, Turcia a continuat să vadă Rusia ca un rival regional, vizând să dezvolte o rețea de alianțe pentru realizarea unui echilibru de putere în zona Mării Negre. În acest sens, începând cu anul 2020, Turcia a intensificat cooperarea cu Ucraina, liderii de la Ankara lansând, cu o frecvență din ce în ce mai crescută, mesaje ferme de susținere a Kievului, mai ales în contextul mobilizării armatei ruse la granița cu Ucraina din luna aprilie a.c.
Numărul mare de întâlniri dintre liderii turci și ucraineni, efectuate inclusiv la nivelul șefilor de stat și miniștrilor apărării și externelor, a reprezentat un mesaj ferm transmis Moscovei, prin care Turcia își manifestă dezaprobarea față de acțiunile și intențiile Kremlinului la Marea Neagră.
Totodată, prin sprijinul oferit Kievului, inclusiv prin declarațiile de susținere a aderării Ucrainei la NATO, Turcia speră să-și îmbunătățească relațiile deteriorate cu vechii săi aliați occidentali, contextul fiind unul mai favorabil după instalarea Administrației Biden la Washington, cunoscută pentru poziția sa fermp de susșinere a Ucrainei pe traiectoria euro-atlantică.
De cealaltă parte, Ucraina consideră că relația cu Turcia este reciproc avantajoasă și depune eforturi pentru consolidarea sa. Pe măsură ce Rusia transformă Crimeea într-o fortăreață militarp, Turcia poate deveni un partener cheie al securității ucrainene în regiunea Mmării Negre – în special având în vedere apartenența turcă la NATO.
În plan real, pentru asigurarea securității în fața amenințărilor generate de Rusia, Ankara și Kievul pun bazele unei cooperări reciproc avantajoase în domeniul industriei militare. Astfel, în timp ce Ucraina poate vinde Turciei know-how-ul său în ceea ce privește tehnologii, precum cele ale motoarelor cu reacție pentru avioanele de vânătoare (domeniu unde Turcia întâmpină probleme dificile cu furnizorii occidentali), este dispusă să achiziționeze drone turcești, care ar putea fi eficiente în războiul din Donbas, după ce și-au dovedit recent utilitatea în conflictul din Nagorno-Karabah. Cele două părți discută, de asemenea, despre producția comună de corvete și avioane militare de transport.
Consolidarea cooperării turco-uncrainene, precum și o serie de declarații ale unor politicieni turci care au sugerat că Turcia ar putea revoca Tratatul de la Montreux, care garantează trecerea liberă a navelor rusești prin strâmtori au generat o reacție critică a Moscovei, deși președintele turc Recep Tayyip Erdogan a infirmat o astfel de intenție. În aprilie 2021, Rusia a decis să oprească fluxurile turistice spre Turcia, dând o lovitură majoră industriei turistice turcești care suferă deja după pandemie. Rusia a cerut, de asemenea, Turciei să nu mai furnizeze Ucrainei echipamente militare, iar mass-media rusă pro-guvernamentală a lansat teoria că Erdogan ar vrea Crimeea pentru el.
Concluzionând, sprijinul oferit Kievului nu este unul necondiționat și reprezintă o valorificare de către Turcia a contextului regional în interes propriu. De asemenea, apropierea dintre cele două părți pune punct incontestabil speculațiilor, conform cărora Turcia și Rusia ar putea genera o alianță pe termen lung. Atât Turcia, cât și Rusia au ambiția de a fi actori regionali relevanți, iar prezența și influența în zona Mării Negre vor fi indicatorii principali care să confirme acest statut.
No Comments