25 May Alegerile parlamentare din Armenia – o soluție iluzorie?
Criză politică profundă
Chiar dacă și-a pierdut din popularitate după înfrângerea militară contra Azerbaidjanului, premierul armean Nikol Pashinyan, în vârstă de 46 de ani, mizează să rămână la putere și după alegerile legislative anticipate prevăzute să aibă loc la 20 iunie.
Candidat la propria succesiune, Pashinyan este considerat principalul responsabil pentru înfrângerea suferită de Armenia în războiul de șase săptămâni cu Azerbaidjanul. El s-a confruntat cu proteste tot mai numeroase după încheierea tratatului de pace intermediat de Rusia în luna noiembrie a anului trecut, prin care Armenia a cedat teritoriu statului azer susținut militar de Turcia. Acordul a dus la pierderi teritoriale pentru Armenia în regiunea Nagorno-Karabah controlată de etnicii armeni din 1994. Chiar și armata a cerut demisia lui Pashinyan, considerând că premierul ”nu mai poate lua decizii rezonabile”, după ce acesta a demis un înalt comandant militar. În replică, Pashinyan a denunțat ”o tentativă de lovitură de stat militară” și a susținut că alegerile parlamentare reprezintă o ieșire din criza care a zguduit țara.
Comunicatul din 25 aprilie în care premierul de la Erevan a anunțat că demisionează, dar că va asigura interimatul funcției, echivalează în fapt cu o abilă manevră de natură să îi permită supraviețuirea politică. Este vorba de o demisie mai degrabă tehnică, prevăzută de Constituția armeană, pentru organizarea de alegeri anticipate. În mod normal, scrutinul ar fi trebui să se desfășoare în 2023.
Pashinyan și-a prezentat demisia ca soluție la criza politică generată de războiul de șase săptămâni cu Baku, nu înainte însă de încheierea unei înțelegeri cu opoziția parlamentară. A anunțat totodată că va candida din nou la funcția de premier dacă formațiunea sa, Pasul Meu, va participa la alegerile legislative anticipate.
Parlamentul unicameral armean a avut la dispoziție două săptămâni pentru a alege un nou premier. În caz de dublu eșec, ceea ce s-a și întâmplat, Constituția prevede dizolvarea parlamentului și organizarea de noi alegeri. La 10 mai, Adunarea Națională a Armeniei a respins a doua oară candidatura lui Pashinyan, ca parte a acordului politic încheiat între majoritatea parlamentară, reprezentată de Alianța Pasul Meu a lui Pashinyan, și cele două formațiuni de opoziție – Armenia Prosperă și Armenia Strălucitoare. Legislativul și-a provocat astfel propria dizolvare, într-o mișcare finală către alegerile anticipate.
Scenariu la indigo?
În cei trei ani de exercitare a puterii, este a doua oară când Pashinyan demisionează. În căutarea legitimității, pare că a învățat să manevreze perfect sistemul constituțional reformat în 2015 pentru nevoile predecesorului și rivalului său, Serj Sargsyan.
Fost jurnalist, Pashinyan însuși a ajuns la putere în urma unor proteste masive de stradă care au dus la demisia lui Serj Sargsyan, la 23 aprilie 2018. Pentru că Parlamentul era dominat de Partidul Republican al lui Sargsyan, Pashinyan și-a anunțat demisia în octombrie 2018 pentru a putea convoca alegeri anticipate.
Calculul său politic a reușit, dat fiind că după alegerile din decembrie 2018, Pashinyan a preluat din nou postul de prim-ministru, de această dată obținând controlul asupra Legislativului. Alianța Pasul Meu, condusă de Partidul Contractul Civil dirijat de Panshinyan, a câștigat zdrobitor alegerile, cu 70,42% din sufragii, în fața Armeniei Prospere și Armeniei Luminoase, formațiuni care au obținut totuși suficiente voturi pentru a trece pragul de 5% necesar accederii în Parlament. În schimb, Partidul Republican a pierdut umilitor, scorul de 4,7% neasigurându-i niciun fotoliu în Adunarea Națională.
Pashinyan și-a legitimat astfel puterea preluată după așa-numita ”revoluție de catifea” din 2018, obținând totodată o majoritate solidă în Parlament. A considerat noua majoritate drept ”revoluționară”, în măsură să-i permită să își pună în aplicare programul de combatere a corupției și reformare a economiei.
O competiție deja tranșată?
În acest moment, sondajele de opinie indică o scădere drastică a încrederii publice în ceea ce îl privește pe Nikol Pashinyan. De asemenea, arată că populația este apatică, obosită și maxim polarizată. Un procent important al celor chemați la urne este nehotărât, iar prezența la vot pare că va fi redusă. Cu toate acestea, având în vedere lipsa de opțiuni a alegătorilor, cărora le revine misiunea de a alege între foștii și actualii lideri politici, este posibil ca Pashinyan să se îndrepte către o victorie clară, obținută chiar din primul tur de scrutin.
Cel puțin din punctul de vedere al responsabilului programului de studii statistice ”Barometrul Caucazului” din cadrul Caucasus Research Resource Center-Armenia, Ella Karagulian, Pahinyan rămâne personalitatea politică cea mai populară din Armenia, în ciuda traumelor produse de pierderile teritoriale, a desfășurării contingentului rus în cadrul misiunii de menținere a păcii, a prăbușirii Produsului Intern Brut și a dependenței crescute față de Rusia.
Principalii săi rivali sunt foștii președinți ai Armeniei, Robert Kocharian (stânga) și Serj Sargsyan (dreapta), care exploatează din plin rezultatul dezastruos al războiului pentru a-l discredita pe Pashinyan. Acestei campanii i s-a alăturat și Levon Ter-Petrosyan, primul președinte al Armeniei post-sovietice, din perspectiva căruia menținerea la putere a regimului Pashinyan este mult mai periculoasă pentru Armenia și pentru Nagorno-Karabah decât amenințările reprezentate de Azerbaidjan și Turcia. Toți competitorii, inclusiv Pashinyan, au promis să redobândească controlul asupra teritoriilor pierdute în Nagorno-Karabah, mai degrabă prin instrumente politice și diplomatice. De asemenea, aproape toate forțele politice fac apel la consolidarea alianței strategice cu Rusia, chiar și Pashinyan, în ciuda faptului că a ajuns la putere cu promisiunea că va reda suveranitatea Armeniei și blamând fosta conducere a țării de slăbiciune în fața Moscovei.
Fost președinte al Armeniei în perioada 1998-2008, Robert Kotcharian a fost acuzat de ”ruperea ordinii constituționale” imediat după evenimentele din 2018. Arestat și eliberat de trei ori înaintea procesului care a debutat în septembrie 2019, a fost achitat la 6 aprilie. S-a întors în politică, pentru că ”nu a avut de ales”, după cum el însuși a declarat, țara confruntându-se, în opinia sa, cu serioase provocări la adresa securității. tensiunile care persistă la granița cu Azerbaidjanul ar putea favoriza Blocul Armenia (Haystan), fondat de Kotcharian și prezentat de acesta la începutul lunii mai. Blocul Armenia cuprinde Federația Revoluționară Armeană și partidul Renașterea Armeniei.
Partidul Republican al lui Serj Sargsyan va intra în cursa electorală alături de fostul aliat al lui Pashinyan, Artur Vanetsyan, fost șef al serviciului de securitate națională. După ce și-a prezentat demisia, acesta din urmă a intrat în politică, devenind cunoscut pentru criticile vehemente la adresa puterii. Scopul coaliției este ”eliberarea” țării de puterea ca ”a capitulat” și care ”servește interesele Turciei și Azerbaidjanului”. Spre deosebire de Kotcharian, Sargsyan a declarat că nu intenționează să mai ocupe o altă funcție guvernamentală înaltă.
La scrutin va lua parte, pe liste separate, și Opoziția parlamentară, reprezentată de Partidul Armenia Prosperă, fondat de oligarhul Gagic Tsarukyan și de Armenia Strălucitoare, condusă de Edmon Marukyan.
Chiar dacă nu a debutat în mod oficial, campania electorală a căpătat așadar deja contur. Atmosfera este încărcată de animozități, furie, ranchiună, iar discursul civilizat pare să nu mai fie posibil. Tema războiului și chestiunea responsabilității în înfrângerea Armeniei sunt dominante. Cum partidele de opoziție l-au acuzat deja pe Pashinyan că a utilizat resurse guvernamentale pentru cursa electorală și că va falsifica rezultatele alegerilor, este de așteptat ca turbulențele să continue și după alegeri. Chiar dacă la 20 iunie Panshinyan va obține victoria, credibilitatea sa nu va mai fi cea din 2018.
No Comments